Wednesday 15 July 2009

Habemus Borsch

Fac ciorbita cu bors,primul lucru bun care mi se intampla dupa mult timp.Irelevant...de ce sa ma bucure o ciorba?Chiar...daca ma gandesc mai bine,e trist ca asta e singurul lucru care ma mai bucura.Inseamna ca e grav.Nu-i nimic,mergem inainte,cu capul sus,ca asa ne invata de mici,sa trecem peste toate problemele cu tarie (de caracter,nu cu vodka).
In tara asta atat poti face,sa treci peste probleme si sa incerci sa mergi mai departe,chiar daca la tot pasul intampini obstacole. Ba nu are chef cineva sa isi faca treaba,ba te intreaba cu un ton arogant ce dracu mai cauti la ei,ca arunci banii degeaba(bineinteles,banii tai,nu ai altora).Si uite asa reusesti sa pleci optimist la drum,dornic sa faci ceva si te intorci cu coada intre picioare,manjit cu noroi si julit in genunchi de la atatea piedici pe care ti le pun altii,doar de dragul de a se simti oameni importanti.
Ok,tanti,esti importanta si recunosc ca acum viitorul meu este incert din cauza ta,toate planurile mele stau in mainile tale si ai drept de viata si moarte asupra visurilor unei fete care isi doreste ca o fraiera sa faca facultatea.Multumesc ca te intereseaza mai mult de banii mei si de alte chestii,mai putin de ce ar trebui sa te intereseze cu adevarat,as in sa iti faci meseria pt care esti acolo. Daca dupa ce te-am asteptat la usa 5 ore,tot mie imi reprosezi ca am venit tarziu si ca trebuia sa vin la 3 jumate ( ora la care nu erai acolo) sperantele mele legate de tara asta sunt tot mai mult tarate in praf.
Nu ma mai mir ca suntem un neam de miserupisti,ca trecem pe langa orice se intampla fara sa avem vreo reactie.Sunt si eu pe drumul vostru,sunt cu voi acolo,now I can feel you!
Pana una alta,sunt la un pas de a-mi baga picioarele in tot,definitv si parca niciodata nu mi-am dorit cu atata ardoare sa ma fi nascut in alta tara.Oricare.Chiar si Kenya suna acceptabil...
Dar,cum nu se mai poate face nimic in privinta nasterii mele,nu am decat sa ma plimb in continuare,dupa bunul plac al secretarei,sa fac drmuri pe la facultate,ca doar nu aveam eu atat noroc incat sa pot sta acasa sa imi invat pt admitere.

Saptamana asta am inceput prost,am dat numai de oameni de care am incercat sa ma feresc,din punct de vedere material sunt undeva sub nivelul marii...si imi mai e si dor de genele ciufulite,mirosul de prajitura cu piersici si chipul de copil linistit,adancit in vise.Nu mi-e bine,totul e pe dos,anul asta nu e anul meu.Am sa mananc ciorba de bors si-am sa ma culc pana la anul,am sa visez la puf si Gene Ciufulite.
Noapte buna,Romania,noapte buna 2009!