Funked

  Iar s-a stins lumina pe strada si e bezna si liniste…Se pare ca doar in intuneric auzi linistea.

  Undeva,la capatul strazii,intr-un parc decorat cu forme abstracte,in vreo balta ordinara,isi canta declaratii de dragoste doua broscute.Nici nu incerc sa inteleg ce isi spun,ele se bucura din plin de intimitatea pe care ti-o ofera un dialect folosit doar in grupuri restranse.All I can hear is “Oaaac-oaaac”…and then again,vorbind despre dialecte,suntem doar doi cei care intelegem onomatopeea asta.Sau,asa cred,adica nu cred ca is singura,ca doar era “strigat de lupta” pe vremuri,iar razboaiele grele nu se uita cu una,cu doua.

    Schimband subiectul,dar ramanand totusi la regnul animal,de cateva zile tot miauna o pisica nedorita de sub masini.Cerseste atentie din umbra,nu am apucat sa o vad niciodata…cred ca o va omori timiditatea in cele din urma.

    Mi-au cam amortit neuronii si nu imi alearga prea multe ganduri prin cap,caci tocmai am trecut printr-o zi plina,abia mi-am facut loc cu coatele printre “Cucuriguuu! Trezirea si hai sa ne tundem,ca e 9 jumate si ai intarziat deja la facultate!” , cumparaturi la super pret, intors acasa, mers la tuns, mers la banca,in centru,la mall, facut “shuting” la drumu mare, cumparat zestre ( as in cani,lumanari,serviciu de cafea,set pentru baie,solnita si “pipernita”) si cumparat porcusor de gunieea cu tot cu accesorii,apoi instalat porcusor,urat bun-venit,tras cateva poze,jucat cu el si…gata ziua!

    Pe el,pe porcul usor il cheama Funky,pentru ca asta a fost laitmotivul zilei si el se potriveste perfect in cadru.

      Am un nou coleg de camera care inca nu s-a acomodat si tresare la orice miscare, dar care e pufos,mic,dragut si caruia mi-am permis sa ii spun “tigan batran” din cauza blanitei inchise la culoare,care de aproape se vede si putin grizonata.Nu,nu sunt rasista,dogdamnit! Sa nu imi sariti in cap,ca mie imi pare ca suna foarte boem…

     In alta oride de idei,asa,out of the blue,mi-e pofta de fistic.N-eam fisticit zilele trecute de o punga intreaga si acum ma uit in gol la castronul gol.

     Ah,da,stie cineva cum se vindeca Lanxlavatiophobia (Un nume dat de mine pentru teama nejustificata de a spala vase)? Asteptam de 1 saptamana san e vindecam si deja incepe sa imi fie frica de vasele murdare,caci au pus stapanire pe bucatarie! Help,sa vina cineva sa ne spele oalele,farfuriile,castroanele,tigaile,furculitele,lingurile,cutitele! Iincepem sa ne temem pentru viata noastra fiindca deja nu mai avem cu ce sa mancam. Da,ar trebui sa ne fie rusine...stim ce ganditi,asa ca nu va mai obositi sa spuneti,ca suntem sau nu suntem de acord cu voi! Cert e ca s-au mai vazut si cazuri mai grave :D

                                                                     Urmarile fisticelii

Ta-daaaaaaa!

                                                                 Shut up!I'm not a squirrel!             

                                                                     Nice to meet 'ya!

 

 

Thespis24h

   Ieri nu am putut ajunge din cauza stomacului care ma tot pacalea.Cand ma ridicam din pat,ma durea,cand ma asezam imi trecea...si uite asa m-am schimbat de doua ori,m-am bagat imbracata in pat,am asteptat si mi-am luat iar tzeapa.

   Renuntasem la ideea de a mai ajunge acolo,dar azi pe la 19 si...46,ora exacta,am decis sa ma ridic in patul in care intentionam sa imi ucid viroza.Nu regret nimic,decat ca nu am mers mai devreme si ii compatimesc sincer pe cei care au ratat.

    Well,m-am urcat in taxi,am ajuns,la intrare m-am lovit de un actor (bineinteles) grabit care a trecut in viteza,a zambit in viteza,a trantit usa de perete,si-a cerut scuze si a plecat.Funny guy,cu o palarie neagra,pantaloni portocalii in dungi si parul lung.

     In fine,am gasit drumul spre locul faptei si m-am nimerit la 10 minute dupa ce incepuse Earth Hour,asa ca peste tot erau lumanari aprinse - atmosfera de poezie si vis.Am fumat 20.568 tigari alaturi de tipul cu aer frantuzesc,care isi tot nota ceva in carnetel,apoi am intrat la "voci in intuneric"(spectacol-lectura) unde am avut parte si de o cina la lumina lumanarilor.Am cunoscut oameni,am vorbit,am impartit pareri in stanga si-n dreapta,am fugit de reporteri ca o adevarata vedeta si mi-am baut constiincioasa berea de rigoare.

      Inainte de inceperea urmatorului "moment" am iesit in hol la inca 1.246 de tigari.Am dat din nou peste actorul grabit,care de data asta nu mai era grabit,ci doar agitat.Dadea din picioare in timp ce modela un ursulet dintr-un balon albastru.S-a apropiat,mi-a zambit,i-am zambit,m-a intrebat daca sunt singura si daca il mai tin minte si mi-a spus ca daca nu,"din momentul asta am sa ma straduiesc sa iti ocup memoria pana la urmatoarea intalnire".A scos un balon roz si a incepu sa il umfle...l-a invartit de cateva ori,apoi a mai scos unul verde,l-a umflat si pe acela si din cateva miscari imposibil de reprodus,a facut o floare.Da,am primit o floare balonata de la un autointitulat "mascarici".Nu am schimbat prea multe vorbe,el zambea si facea animalute la comanda(de fapt spunea ca le executa,dar l-am corectat,caci e prea crud sa spui ca executi animalute din baloane),eu il priveam cum da din picioare ca un copil de gradinita emotionat ca are de spus o poezie in fata lui Mos Craciun.But the show must go on,asa ca am plecat spre sala.A venit dupa mine,dar ne-am piedut in multime(separat) si aici se incheie povestea cu baloane.

       Piesa la care am fost se numeste  „Stateam întinsi pe pat",si este jucata de actorii de la Teatrul de garaj si curte "Aualeu".A fost savuroasa,am ras copios,tipa a fost geniala,scenariul foarte ingenios.Actorii au revenit de 3 ori pe scena in aplauze,a fost intr-un mare fel,chiar daca am stat in picioare si mi-am frant gatul incercand sa ii urmaresc,caci mai erau unii foarte inalti in fata mea.

       M-am dus apoi in barulet,am stat pe pernuta,am baut o cafea la lumina lumanarilor,am urmarit Cirque du Soleil si - trecand peste alte amanunte- intr-un final,iata-ma acasa,povestind ce s-a intamplat.A fost o seara minunata si in mod sigur am sa ma arat foarte des la Casa Studentilor,caci la piesele teatrului Thespis intrarea e libera,iar atmosfera de milioane.

*  " Te iubesc de n-am cuvinte

      Sa iti spun cat te iubesc.

      Fara tine-mi ies din minte

      Si nu stiu cum sa-ti vorbeeesc!"

  

  " - Mascari-te-as

    - Impungea-te-as

    - Comemora-te-as

    - Pomeni-m-ai

    - ...Iubi-te-as

    - Dori-te-as

    - Parasi-te-as

    - Saluta-te-as..."

  " - Ce faci?

    - Mor de ras!

    - Ma doare-n cur de decesul tau"

Musical in natura

 Ultima ora de mers cu trenul,dupa un lung sir de alte 7 ore...soarele inca nu se vede,dar pune noaptea pe fuga.Imi rasuna in casti "Oda bucuriei" si deodata ma trezesc din plictiseala morbida si imi dau seama ca tot mediul joaca o piesa cantata in castile mele.Sunt Regizor pe o scena mobila,sunt eu regizorul musicalului campurilor,al gunoaielor,al caselor parasite,turnurilor,fabricilor si al apei murdare din santul de langa calea ferata.

    

     Melodiile se schimba,iar in fata ochilor mei spectacolul e minunat...imi danseaza in fata campurile cu balarii negricioase,se unduiesc trestiile (nu stiu sigur daca asta sunt,dar eu asa le-am botezat),iar o imensa punga de plastic a luat forma unei lebede. Nu-i asa ca-i minunat faptul ca natura desi e uratita de noi,tot gaseste mijloace sa ne incante...?

   In fine,se termina "Oda bucuriei" si baletul campului si incepe "El tango de Roxane"...in departare zaresc un turn,al vreunei fabrici,probabil.Are in varf un bec rosu,iar in timp ce observ asta,in casti se aude"Roxane,you don't have to put on that red light...walk the streets for money,you don't care if it is wrong or if it is right...Roxane,you don't have to sell your body to the night" pe masura ce melodia curge si ajunge la punctul culminant,isi fac aparitia si cativa stalpi de electricitate,cu bratele intinse,executand un dans pe care coregrafii din "Moulin Rouge" l-ar invidia...

     Cand incepe "Big Mistake",apare si prima forma de civilizatie,un zid care candva era peretele din fata al unei case,peisaj care se infatiseaza fix in momentul in care Natalie canta  "there's no sign on the gate"...Mai departe,o curte cu vechituri "You've forgotten how it started" (and,yes,we did). "And you're down on your knees" si iarba inalta era aplecata,iar cladirile parasite de la intrarea in oras,daramate..."oh,don't come crawling".

       Pana sa apuc sa mai conversez cu actorii din piesa mea,trenul intra in gara si elementele se amesteca in capul meu,gratie (stiu ca ar trebui sa zic "din cauza",dar sunt sarcastica,ha ha) oamenilor si bagajelor ingramadite pe hol.Am pierdut cateva detalii in toata aglomeratia si nu-i chip sa le gasesc,dar sunt fericita ca am reusit sa retin cateva aspecte impotante (pentru mine). 

     

     Mereu ma face sa zambesc romantismul asta industrial,cu nuante de gri murdar si pungi de plastic fluturand agatate de o creanga...e actual si real.Nu ma pot bucura in fiecare zi de lacul lui Eminescu sau de codrii infloriti,iar fabricile si statiile de tramvai au si ele farmecul lor.

       In lipsa de campuri si lacuri(curate),hai sa ne iubim pe strazi cu intreprinderi mici si mijlocii,sa urle toti sindicalistii "Te iubesc!" in numele nostru,pentru ca mai apoi sa isi strige in continuare lozincile de genul"Hotii!Hotii!",in timp ce noi ne pierdem  printre cizmarii si sedii de banci falimentare...

Cum am ajuns sa te cant noaptea

      Simt atat de intens incat exagerez…vreau totul,te vreau cu totul intr-atat incat devin egoista.Nu arat decat atat cat trebuie si cred ca am devenit instabila emotional,de la atata joc si atatea ziduri inaltate in fata sufletului.M-am jucat prea mult de-a intangibila iar acum nici eu nu stiu cand ma las atinsa si cand nu.E un amalgam de sentimente,emotii nervi,panica,suferinta,fericire…e un razboi purtat de eu-rile mele in numele ochilor caprui.Poate suna stupid,dar toate mastile afisate de mine te vor,doar ca in moduri diferite.Daca dezamagirile provoaca infertilitate in ceea ce priveste sperantele,fericirea provoaca nebunie si totusi,reusesc sa visez si sa raman discreta,in toata nebunia,evitand indecenta sentimentelor strigate din toti rarunchii.

      Imi cant nebunia pe o simfonie compusa de tine,imi adorm pentru o clipa ratiunea si indraznesc sa-ti iubesc acordurile.Doar o clipa dureaza,caci trairile instinctive nu sunt punctul meu forte.M-am educat intru cerebralitate,mi-e imposibil sa simt pur si simplu.Eu am nevoie de ganduri,de explicatii,de rationamente chiar si atunci cand vine vorba doar de iubire ( cuvant pe care il urasc,pentru ca voi,romanticii corciti,i-ati smuls insemnatatea si l-ati aruncat in vulgaritate)…ca de exemplu: de ce este pielea ta mai fina decat oricare alta pe care am atins-o? De ce ai ochii de culoarea candorii si de ce dracu nu pot sa raman neclintita in fata lor? Cum se face ca de cate ori ma tii in brate pare ca asta e singurul lucru corect in lume? Se pare ca memoria ante-fericire mi s-a sters complet si mi-e mult prea greu sa imi dau seama cum ar fi fara toate astea.

    Inca nu am reusit sa te demitizez,dar totusi norii si praful asta inecacios ma obliga la mici pauze fara de care,in ochii mei ai cobori de pe piedestal si te-ai aseza in fund pe bordura,ai devni o fiinta mult prea umana pentru superficialitatea care ma caracterizeaza.

      Eu insami am uitat sau poate ca nu am stiut niciodata sa fiu indeajuns de umana,iar statornicia nu prezinta o trasatura de-a mea.Sau poate nu prezenta.Poate m-am schimbat,dar nu-mi dau seama…poate nu aveam eu nevoie sa ma schimb,ci doar sa schimb persoanele din jurul meu,sa schimb aerul.

      Poate: - inca nu am devenit patetica sau greu de inteles

-         nu mai e nimic de spus,ci de trait

-         inca nu ai aflat,dar imi place la nebunie sa imi bag mainile in zahar (iar asta nu are nici cea mai mica legatura cu ce am zis pana acum)

Poate…nu,sigur am deveit patetica si mai mult ca sigur este timpul sa devin umana si sa dorm noaptea.Trebuie sa ne sincronizam,sa dormim,sa vorbim,sa avem ocupatii in acelasi timp…mai putin partea cu vorbitul.Vom vorbi in acelasi timp,dar pe rand.Ne sincronizam ceasurile,iar de maine termenul “bad timing” va fi unul dintre putinii termini din engleza pe care nu ii cunoastem.

     Poate ca am inceput sa aberez,dar vinul mi-este scuza.

        

 

 

Dormi…dormi si am sa dorm cu tine!

     

Culoarea persista

Abia acum am vazut cam cata culoare aduce o femeie in viata cuiva... Vezi o baie cu un covoras inflorat,trusa de machiaj,portfad colorat,rujuri peste tot,sticlute de parfum,colorate si ele.Asa arata casa unui barbat care are pe cineva...sau care a avut. Ea se supara,isi ia lucrurile,s-a terminat totul,s-a lasat cortina,dar ramane culoarea,ramane pretutindeni ceva ce ii apartine,fie ca e rujul pe care il urai ca ti se intindea pe buze dupa ce o sarutai,sau peria de par,tubul de mascara si fondul de ten pe care le detestai la fel de mult pentru ca in fiecare dimineata ii rapeau farmecul pe care il avea cand se trezea ciufulita si se uita la tine zambind,cu chipul acela de copil odihnit si mirosul de somn linistit.

A lasat urme peste tot in viata ta,urme de unchii infipte in came,urme de dinti pe gat,urme adanci in suflet si culori in casa.Nu poti trai cu ele,dar nu vrei nici sa te desparti de fiecare amanunt pe care il adorai la ea...

Si daca totusi se intoarce?De ce sa le arunci? vs Si daca nu se mai intoarce?De ce sa le arunci?

Amintirile sunt bune,prin simpla mirosire a capacelului parfumului ei preferat,simulezi momentului in care adormeai cu nasul adancit in locsorul acela dintre gat si umar

Recunoaste,te ajuta umbra ei pana in ziua in care o alta va veni si va pune stapanire si culoare pe teritoriul tau

Exercitiu de simtire fara perdea

Cu totii purtam masti,dar mastile nu ascund privirea.Zi de zi iti impodobesti gandirea cu masca fericirii post factum,fericire intru amintiri si sperante…si mai ai tu masca aceea a intelegerii absolute care nu cunoaste egoismul.

Eu stiu sa privesc ochi,nu chipuri cu expresivitate imprumutata,iar ochii tai sunt innegurati.M-am adaptat dupa atatea luni de intuneric si pot distinge obiecte,forme,asa ca nu poti ascunde nimic.Oricum ochii tai ii pot citi si cu ochii inchisi…sunt ganduri ce se repeta,trairi previzibile.Le cunosc,le vad,dar vreau sa le recunosti in fata mea,iar pentru asta trebuie sa imi port masca nevazatorului.

Joaca-te cu mine de-a sinceritatea si fii serios cand o faci.Imagineaza-ti ca esti victima consumului de alcool in cantitati destul de mari cat sa nu omiti niciun gand si vorbeste-mi…voi face acelasi exercitiu.

Vom da jos mastile si costumele intr-un dans lasciv al adevarului si vom vedea cat de sexy suntem dezbracati de aparente…

Oare adevarurile noastre vor putea face dragoste asa cum fac de cateva luni incoace minciuna ta cu adevarul meu,sau minciuna mea cu adevarul tau ?

Cap ou pas cap ?

Parfum

Azi mi-am amintit despre mirosuri…nu stiu de ce,asociez orice miros cu o stare…Fiind ziua celei mai bune prietene din copilarie (La multi ani!),mi-am amintit de toate jocuile de la ea de acasa si inevitabil,de mirosul casei ei care mirosea chiar a joaca,a distractie...Casa Bunicii de la Brasov mirosea a liniste,a bun,calm, casa mea a mama,iar cea a bunicilor acum miroase doar a lemn vechi,a amintiri,a copilarii si vieti traite frumos…

Si daca tot suntem la asta,sa mai definim cateva mirosuri,ca de exemplu iarba…iarba miroase a fuga si a odihna in acelasi timp,esarfele miros intotdeauna a vant si a parfum,marea a soare,ganduri parasite,focul de tabara a prietenie si vremuri bune,prea bune pentru secolul vitezei.El are parfum de piele fina,nebunie si candoare,de siguranta,putere si slabiciune(da,in amanadoua concomitent)...prietenul cel mai bun miroase a proaspat si a amestec de seriozitate si gluma,in combinatie cu tutun (parfumurile mele preferate au note de tutun)…mama miroase a tinerete si a veselie,tata a bunatate,iar bunicii miroseau a frumos...

Eu,eu nu stiu a ce miros,inspir doar parfumul altora si sunt inpirata de ei

LE: *Ea are parfum de piele fina,nebunie si candoare* well...avea,caci acum miroase a sarat si a-ncruntare (rima NEintentionata si de aceea NEreusita)

Jurnal de calatorie

Pot descrie totul printr-o melodie primita de la cineva si nimic mai mult...

"E bine-n gra ca miroase-a dor

Si a batiste in 'La revedere' "

E o imposibila

...Si sigur are o alta iubita :) Mda,recunoasteti melodia? Doar ca aici numele Alina nu are relevanta,asta ca sa nu se simta CINEVA jignit :D
Bineinteles,in versurile mentionate era vorba despre mine si despre ce s-a mai gandit lumea sa imi arunce in fata. Yup,si de data asta e vina mea,pentru ca mai mult ca sigur mi-am gasit pe altcineva.Honey,this time it's not me,it's you!



Trecand peste asta si peste oboseala,am o zi superba,fericire maxima,sunt acasa,cu TV-ul care prinde Discovery,cu Boobah,cu muzica mea si cu netu'...in sfarsit dispun de niste instrumente tocmai bune de asasinat timpul in cel mai rapid si nefolositor mod...ah,si fara chinuri.Oh,bliss!

Don't speak

Termina! Cand n-ai sa mai tagi concluzii?Da,este vina mea,tu iubesti sincer si pur.Lumea se incalzeste in preajma ta si stelele...ah,stelele isi iau lumina din sufletul tau.
Macar o data ai curaj sa recunosti,nu iubesti perfect,iar tigara aia pe care o tot folosesti drept pretext ca sa fugi,e pe sfarsite si iti arde buzele.Hai sa fumam impreuna,sa bem o cafea si desfa dracu sticla aia de vin cu care ai tot alergat dupa mine! Acum sunt aici,ia-ma mai repede in brate si nu-mi da drumul! La naiba! Nu mai sta acolo...m-ai cautat atata timp,m-ai urmarit,m-ai vanat...Sunt a ta! Priveste-ma in ochi si arata-mi ca a meritat efortul,ca a meritat sa ma las prinsa.
Ochii care nu se vad se uita...in gol,asteptand un semn...



Cauta-ma in alta primavara,cand vei fi acelasi "singurul care merita".Stai linistit,astept... te astept doar sa fii din nou persoana care tremura de emotie in acelasi timp cu mine,in timp ce imi dadea primul sarut si care pana nu demult, atunci cand ma strangea in brate si imi spunea ca ma iubeste,imi dadea senzatia ca toti fluturii din lume s-au trezit in pantecul meu. Ti s-au inmuiat picioarele atat de rau incat sa ai impresia ca ai sa te prelingi printre firele de iarba?Stii ca in momentele acelea ma gandeam doar ca nu as vrea sa ma topesc de-a binelea si sa scap din imbratisarea ta? Daca mai tii minte toate astea,da-mi doar de veste...



Hai sa ne iubim,mon cher,pe aceeasi banca rupta din parcul primului sarut !

In other words,hold my hand...

Un bar intunecat, perdea de fum, Frank Sinatra pe fundal( "Fly me to the moon/ Let me play among the stars/ Let me see what spring is like/ On a-Jupiter and Mars" ) , o tipa in rochie rosie, o alta cu sacou,camasa si cravata...2 pahare de whiskey,scrumiera care da pe afara si ospatarita pictisita care se face ca nu o observa.
Priviri patrunzatoare,ruj rosu,ochi verzi,buze muscate,piele fina,maini delicate,apropiere timida,dans,imbratisare,fluturi in stomac,plutire...<<"While the world clamours at our door,we will dance and not let them in [...] and in a voice that is sloppy with gin,you say "let the world spin" >> ( nu au treaba versurile cu Sinatra,dar pentru mine sunt de referinta atunci cand vine vorba despre dans:) )...si in fine,acelasi bar,cateva ore mai tarziu,coridorul spre toalete,telefonul public,langa el,sarutul perfect departe de ochii celorlalti,cadrul potrivit pentru o iubire-pacat...un singur spectator,ochelaristul de la masa de langa usa care priveste de dupa colt.... Piele fina,maini delicate,fiori,piele fina,buze muscate,sarut perfect,magnaieri...priviri patrunzatoare...
Strada pustie,asfalt ud,un apartament mic,2 femei impletind o poveste,planuri pe termen scurt,sentimente prea puternice pentru a fi rostite atat de curand.

"In other words,baby,kiss me!"

PS: Aceasta nu e o intamplare adeavarata,desi mi-as fi dorit...e doar o imagine care imi tot umbla in ganduri de fieare data cand ascult Frank Sinatra

Restul e tacere (varianta animata)

Incepem prin a desena peronajele. El va fi un om normal,stiti voi,cap,trunchi,membre...ea trebuie sa arate ca o floricica,sa inspire inocenta,nu trebuie decat sa fie draguta.
Acum ca avem personajele,putem sa incepem sa cladim actiunea,iar ideile pentru decor vor veni pe parcurs.Nu vrem sa atragem atentia de la ceea ce conteaza cu adevarat.Punem o incapere simpla,un scaun,o canapea..restul vedem noi mai incolo.


El: -Stii,aveam nevoie sa...
Ea: -Taci!nu,nu spune nimic...oricum nu ma pricep la ascultat!In fond,de ce ai vorbi cu mine?Era evident faptul ca pot citi ganduri asa ca nu ar fi fost nevoie sa "vorbesti despre asta".
Hai,toarna niste cafea,aprinde-ti o tigara si nu ma baga in seama.Ignorance is bliss,right? Nu te pot ajuta cu nimic,pot doar sa fac frumos si sa fiu intelegatoare.


(Stop!Deruleaza putin...aici trebuie sa apara ca in benzile desenate o...o bula deasupra capului personajului pentru a evidentia faptul ca situatia asta perfecta in care ea intelege orice,exista doar in imaginatia lui )

*Situatia reala: Saluturi,intrebari,explicatii,tigari,amanari...*

El: be right back...
El: ok,now I'm back
Si continua tacerea,dar nu putem sa lasam atata spatiu pentru ca spectatorul isi va pierde interesul,asa ca va fi o tacere in cuvinte,o conversatie neinteresanta,ganditi-va voi la ceva,orice.

M-am gandit mai bine,hai sa ii schimbam infatisarea ei,o facem tot om.Gata cu florile,ca devine plictisitor!
Haideti sa facem povestea interesanta! Ea de fapt este in tot timpul asta un om,doar ca el nu realizeaza si o trateaza in continuare ca pe un obiect dragut.
Bineinetels,o iubeste,dar numai atunci cand nu il retine altceva.El este un om ocupat.Desenati repede ceva actine din care sa se deduca asta!
Asa,cum spuneam,el o iubeste atunci cand are timp,exact ca pe o floare...e draguta si toate cele,dar nu necesita multa bataie de cap,doar sa ii dai atentie o data - de doua ori pe saptamana si traieste bine-merci.
Aici se schimba firul povestii,ea nu mai vrea sa pretinda ca totul merge bine si incepe sa il ignore,moment in care acesta se panicheaza si in toata agitatia ii spune mai intai ca o iubeste,apoi ca e ocupat si din cauza asta nu i-a acordat mai mult timp.

El: Te iubesc,dar sunt obosit,voiam sa ma relaxez...
Ea: Nu am nevoie de explicatii,nu acum,nu am chef de ele.Daca era cazul le-as fi primit mai devreme.
El(din ce in ce mai panicat): Stii,am nevoie sa ma intind sa imi pun ordine in ganduri
Ea(razand,pentru ca motivul i se pare stupid): Si ce ti le-a dezordonat?
El: Nimic,vorbim cand o sa fii aici...

Asa,e bine,mai multe replici stupide din parea lui,vreau sa se vada ca e panicat si ca incepe sa realizeze faptul ca ar putea sa o piarda!
El: Pupa-ma!
Ea: ...
El: Deci sa inteleg ca nu ma mai iubesti
Ea: Am zis eu asta?
El: Nu,asta deduc
Ea: Vezi? Problema cu tacerea e ca mereu poti deduce cate ceva ;)

*Din nou tacere in cuvinte...*

Si...acum il schimbam pe el pentru ca ea nu il mai percepe ca inainte.Acum el este ceva mai urat si....si parca il vede undeva in departare.Nu! Am zis in departare! Vreau sa se vada disanta!!!Focalizare pe el si vreau sa se vada cum creste distanta intre ei!
Gata,ajunge pentru azi! Suntem destul de obositi,cotinuam maine.In seara asta am sa ma gandesc daca povestea va avea un final fericit sau nu.
Totusi,e un desen animat,ar fi normal sa se termine cu bine si nu cred ca vreau sa sparg eu tiparele.
Cred ca voi construi un happy end in care el se schimba,ea uita si traiesc fericti pana la urmatoarea scapare a lui cand il va lovi amnezia si va uita din nou ca ea este un om,cu cap,trunchi,membre si...suflet.
*E mai bine asa,nu vrem sa le servim copiilor o poveste trista,ei nu trebuie sa afle ca la final rolurile se inverseaza...*

ROGVAIV (si cateva ganduri de sezon)

*Cuvant inainte*

A new baby blog is born!

Ei bine,da,asta e prima postare...nu e ziua de 17 noiembrie o zi tocmai buna pentru a incepe sa imprastii praf de curcubeu, dar poate mai lumieaza griurile si prind nuante de RosuOranjGalbenVerdeAlbastruIndigoViolet. Ce veti gasi pe aici? Ganduri de bine, ganduri de mine, ganduri de voi, de dulce,de...tot.Poate lumea vazuta prin ochii mei,ca o mare acadea cu multe culori si arome,unele placute,altele neplacute.But hey,a lollipop,is a lollipop and all you cand do is taste it,feel it,enjoy it,love it...and you can always stick it in someone's hair ( poate suna ciudat,dar imi place ideea de a avea pe cineva in parul caruia sa imi lipesc lumea,iar el sa-si lipeasca lumea in al meu :D )
And yeah,that's pretty much all of it,nu pot spune exact ce va urma,dar tineti aproape!
So,so,so...La multi ani,blogule si sa cresti mare!


*Cuvant dupa*
Am nervi de primavara pe toamna asta...


Te urasc! Te urasc,toamna,pentru ca esti rece si ploaiasa si gri,pentru ca racesti sufletele,iar eu nu ma pot obisnui cu asta! Te urasc pentru ca mi-am facut iluzii crezand ca vei fi mereu doar soare si frunze colorate, iar acum nu ma mai pot adapta si nu pot tine pasul cu noroiul si norii,iar oamenii au devenit reci si distanti.Noiembrie vi se potriveste voua,oamenilor mari care uitati sa iubiti frumos,sa zambiti cu sufletul,oameni ai caror ochi si-au pierdut stralucirea ACEEA.
Nu mai stiti sa va jucati,ea nu mai stie sa-mi spuna ce imi spunea inainte si totul se reduce la bani,responsabilitati,griji si a uitat chiar faptul ca este singura care stie sa ma imbratiseze.
My soul has never been very much autumn like. Mai a fost mereu genul meu,cu flori si copii...la fel si iulie si august,cu marea dantelata si rece la prima atingere,precum o amanta furioasa,cu pescarusi galagiosi si nisip fierbinte (Iunie nu-mi place,e o luna de tranzitie,deci,sa nu aud plangeri...)

Anul asta e anul in care se presupune ca trebuia sa cresc,dar am ramas in primavara mea,iar ca sa fiu sincera,nici nu prea ma grabesc sa va prind din urma.
Aveti joburi solicitante,timp putin,telefoane,sedinte,program peste program and so on,and so forth...si eu, eu indraznesc sa dau acel telefon ca sa pun vesnica intrebare "Hey,ce faci?ce ai zice de o bere azi?" pentru a auzi mereu acelasi "Ah,nu..sun obosit,lucrez pana tarziu"...indraznesc sa o deranjez cu un mesaj in care o intreb ce mai face,doar ca sa nu uite ca imi pasa,pentru a afla de fiecare data ca are treaba si nu poate vorbi.
Cred ca am devenit prea ciudata in ochii vostri,eu sunt Cea-Care-Nu-Se-Mai-Maturizeaza-Odata.
Hey,wait up,guys,don't grow up so fast! Mai pastrati putina primavara....