A new baby blog is born!
Ei bine,da,asta e prima postare...nu e ziua de 17 noiembrie o zi tocmai buna pentru a incepe sa imprastii praf de curcubeu, dar poate mai lumieaza griurile si prind nuante de RosuOranjGalbenVerdeAlbastruIndigoViolet. Ce veti gasi pe aici? Ganduri de bine, ganduri de mine, ganduri de voi, de dulce,de...tot.Poate lumea vazuta prin ochii mei,ca o mare acadea cu multe culori si arome,unele placute,altele neplacute.But hey,a lollipop,is a lollipop and all you cand do is taste it,feel it,enjoy it,love it...and you can always stick it in someone's hair ( poate suna ciudat,dar imi place ideea de a avea pe cineva in parul caruia sa imi lipesc lumea,iar el sa-si lipeasca lumea in al meu :D )
And yeah,that's pretty much all of it,nu pot spune exact ce va urma,dar tineti aproape!
So,so,so...La multi ani,blogule si sa cresti mare!
*Cuvant dupa*
Am nervi de primavara pe toamna asta...
Te urasc! Te urasc,toamna,pentru ca esti rece si ploaiasa si gri,pentru ca racesti sufletele,iar eu nu ma pot obisnui cu asta! Te urasc pentru ca mi-am facut iluzii crezand ca vei fi mereu doar soare si frunze colorate, iar acum nu ma mai pot adapta si nu pot tine pasul cu noroiul si norii,iar oamenii au devenit reci si distanti.Noiembrie vi se potriveste voua,oamenilor mari care uitati sa iubiti frumos,sa zambiti cu sufletul,oameni ai caror ochi si-au pierdut stralucirea ACEEA.
Nu mai stiti sa va jucati,ea nu mai stie sa-mi spuna ce imi spunea inainte si totul se reduce la bani,responsabilitati,griji si a uitat chiar faptul ca este singura care stie sa ma imbratiseze.
My soul has never been very much autumn like. Mai a fost mereu genul meu,cu flori si copii...la fel si iulie si august,cu marea dantelata si rece la prima atingere,precum o amanta furioasa,cu pescarusi galagiosi si nisip fierbinte (Iunie nu-mi place,e o luna de tranzitie,deci,sa nu aud plangeri...)
Anul asta e anul in care se presupune ca trebuia sa cresc,dar am ramas in primavara mea,iar ca sa fiu sincera,nici nu prea ma grabesc sa va prind din urma.
Aveti joburi solicitante,timp putin,telefoane,sedinte,program peste program and so on,and so forth...si eu, eu indraznesc sa dau acel telefon ca sa pun vesnica intrebare "Hey,ce faci?ce ai zice de o bere azi?" pentru a auzi mereu acelasi "Ah,nu..sun obosit,lucrez pana tarziu"...indraznesc sa o deranjez cu un mesaj in care o intreb ce mai face,doar ca sa nu uite ca imi pasa,pentru a afla de fiecare data ca are treaba si nu poate vorbi.
Cred ca am devenit prea ciudata in ochii vostri,eu sunt Cea-Care-Nu-Se-Mai-Maturizeaza-Odata.
Hey,wait up,guys,don't grow up so fast! Mai pastrati putina primavara....
2 comments:
Vata de zahar...vantul cald care ma invaluie intr-o zi frumoasa de mai...multumesc pentru ca m-ai facut sa-mi amintesc de toate acestea.
Daaa,vata de zahar...degete lipicioase,dulce,roz,pufoasa...tot c iti poti dori..oh,bliss!:)
Post a Comment