Wednesday, 15 July 2009
Habemus Borsch
Wednesday, 10 June 2009
Arad pe nepusa masa
Ieri,cand draga mea colega mi-a spus ca are de gand sa mearga la Arad pentru o piesa de teatru,am incurajat-o fara sa stiu ca avea sa ma atraga si pe mine in capcana.
Nu aveam bani de “bileeet”/mancare/tigari/aer…da’ poti sa zici nu?Nu poti…si iata-ne in taxi fuguta fuguta spre gara.Si iata-ne mai apoi fuguta fuguta prin gara,dupa tren.Ne urcam,ma pregatesc sa imi aprind o tigara,la care,un domn de PE PEron :
- Asta nu-i spre
- Nu stiu…nu e????
- Mere la
- Pai asta va intrebam si eu…mere la
- Ah,deci ne intrebam unii pe altii.
-
Colega putin mai isteata se duce,intreaba,aflam ca nu suntem unde trebuie,coboram,ne intalnim iar cu domnul si continuam dialogul stuchid.
- Nu e bun,fetelor,nu mere la
- Stim,stim…
And the cow goes “Omg,look,it’s the Spider – Man Cat!”
Am vazut,l-am pierdut,ce ramane de facut? Ne intoarcem acasa,ca din prea putinul pe care il aveam,mai si uitasem in pantaloni o parte(La bani ma refer).Ne intoarcem si tramvaiul…nu-i tramvaiul! Ia taxi,fuguta fuguta la gara,fuguta fuguta in tren si amu e partea cu discutii aprinse legate de cat sa dam la nas.Trenul sageata albastra,cere bani multi.Nah,in fine,vine nasul,ne cere 8,5 lei pe belet.Afacere buna,nu?Pentru asa un tren…Totusi parca mere cam incet si mai opreste si in toate haltele.Hmmm,in 10 min ar trebui sa ajungem,nu?
- E personal,trenul!Va ajunge peste jumatate de ora. Spuse fata de vis-à-vis care m-a fixat si pe care am fixat-o cu privirea pe toata perdioada drumului si care nu voia sa is miste picioarele putin ca sa am spatiu,statea lipita de mai ceva ca mamaliga de sambata care nu se dezlipea de pe oala (aia pe care am mancat-o cu gem si cu pasta de dinti)
- Ahaaa,asta explica totul..si faptul ca am dat 8,5 lei pe billet nu e afacere,ci teapa ca am dat de 3 ori mai mult.
Pana la urma ajungem,dar,acum e atunci,fugi la taxi ca e panica,mai sunt 10minute pana incepe za play.Am ajuns la fix,m-am echipat cu castile de rigoare,caci piesa era in maghiara si am intrat la fix.
Ce sa spun despre “Prometeu”? Frumoase costume,coregrafie geniala,totul foarte ok..am fost atat de absorbita,ca nici nu am simtit cand au trecut 90 minute.
La iesire ne-am apucat de poze,am mers la cofetarie si am mancat prajituri ieftine,am mers la un fast-food lde langa cofetarie si am mancat mancare nu chiar atat de ieftina,am intrat pe un gang,am dat de o curte interioara a unei cladiri vechi de 230ani,am vorbit cu o tanti locatara care ne intreba ce facem acolo si daca ne place edificiul,ce parere avem despre el,etc.Nu am inteles daca ei ii facea plecere ca traieste acolo sau nu.Ce-i drept,era in paragina,cladire buna de fotografiat,dar cu emotii mari la orice vant mai puternic.
Una peste alta,in afara de cladirea aceea si inca vreo 2,nimic special acolo,
Si…cam atat.Pe drum la intoarcere am povestit despre persoanele ciudate sau detinatoare de povesti interesante care mi-au trecut oarecum prin viata.Tot vorbind incontinuu,am ajuns acasa in no time si iata-ma butonand si povestind ziua ce tocmai a trecut.It was fun si am sa atasez si niste pozute ca sa vedeti ce am vazut si eu.
Haidi ca ne mai hauzim cu alte ocazii…pa pa pa pa!
Saturday, 30 May 2009
Deci...20
Cine a zis ca “20 ani fara griji si fara bani” are dreptate doar pe jumatate,adica doar legat de partea cu banii.Intr-adevar,fara bani…fix 20 lei pt noaptea in care am implinit 20 ani.Daca si eu m-am gasit sa schimb prefixul in plina criza,amu sa-mi fie de bine,sa-mi steie in gat toate petrecerile anterioare.
Ca sa fac un bilant,pana acum o fo una bucata sticla de vin luata de acasa,una bucata sticla de vin "din ala mai eften " ,una de bere; o sticla de suc si 2 pungi de chipsuri luate cu cardul de cumparaturi si un sfert de sticla de vin adusa de un prieten.Pana la urma tot s-a pus de o mini-petrecere,adicatelea furam 5 si ne simtiram bine.Astept ziua ce va sa vina,cand poate voi avea mai mult nororc,caci e ziua cea mare in care se presupune ca tre' sa petrec cu adevarat.Aniversarea mea e un banc prost.Pana acum aveam cu ce si cu cine,nu aveam unde,acum am unde si cu cine,nu am cu ce.
Cheful meu e din start undeva sub nivelul marii,mai ales ca zilele astea nu am fost tocmai cea mai fericita persoana.Nu,nu sunt deprimata,ba chiar rad incontinuu si socializez si dansez,doar ca desi suna lame,imi e dor de procusorul meu de guinea si…p&*a mea,poate chiar astept un semn de la tine ! Poate ca speram la un nenorocit de « la multi ani ! » ,asa cum eu in nesimtirea mea (care se simte si acum,ca altfel nu as fi spus cele ce urmeaza) am reusit sa ofer cu promptitudine (00 :0..nuj cate minute).Poate doar imi e dor sau imi fac griji sau doar nu imi place sa nu stiu…si atat.
Eh,nevemind,o sa fie bine,o sa fie distractie,bautura si prieteni vechi,noi sau regasiti,o sa fie oameni pe care ii asociez cu fericirea,care sunt acolo cand trebuie,chiar daca tot din cauza nesimtirii mele sau a faptului ca avem drumuri diferite,ne vedem rar sau ne vedem des acum,dupa o pauza de vreo 3-4 ani.
Pana la urma "urmii ",va iubesc bai,drogati,betivi,oameni seriosi,prea seriosi,sanatosi sau nu,artisti,workaholici,intelectuali sau doar normali ! Va aflati mereu la locul potrivit ca sa imi faceti noptile mai distractive,iar pentru asta,ma plec in fata voastra,ostasi batrani ai regimentului 34( apartamenul atomic).Promit ca la 30 ani voi avea bani sa va cinstesc pe toti si vom manca si altceva in afara de chipsuri :-P
Si ca sa inchei cu un citat dintr-un mare clasic… "Mai bine hai sa dam noroc ".Ne vedem pe seara la o runda mai dura !
_______________________
Mama: - La multi ani,tot ce iti doresti!...Totusi e cam tare muzica.SI NU MAI BEA APA DE LA ROBINET,NU AI VAZUT CE ZIC ASTIA LA TV? CE NAIBA,ESTI INCONSTIENTA???
Da,mama,si pe tine te iubesc si e prima data cand spun asta.Oricum,nu te astepta sa si auzi prea curand,stii ca nu fac declaratii.
Si acum....pam pam pam,ZE SONG!

