Parfum

Azi mi-am amintit despre mirosuri…nu stiu de ce,asociez orice miros cu o stare…Fiind ziua celei mai bune prietene din copilarie (La multi ani!),mi-am amintit de toate jocuile de la ea de acasa si inevitabil,de mirosul casei ei care mirosea chiar a joaca,a distractie...Casa Bunicii de la Brasov mirosea a liniste,a bun,calm, casa mea a mama,iar cea a bunicilor acum miroase doar a lemn vechi,a amintiri,a copilarii si vieti traite frumos…

Si daca tot suntem la asta,sa mai definim cateva mirosuri,ca de exemplu iarba…iarba miroase a fuga si a odihna in acelasi timp,esarfele miros intotdeauna a vant si a parfum,marea a soare,ganduri parasite,focul de tabara a prietenie si vremuri bune,prea bune pentru secolul vitezei.El are parfum de piele fina,nebunie si candoare,de siguranta,putere si slabiciune(da,in amanadoua concomitent)...prietenul cel mai bun miroase a proaspat si a amestec de seriozitate si gluma,in combinatie cu tutun (parfumurile mele preferate au note de tutun)…mama miroase a tinerete si a veselie,tata a bunatate,iar bunicii miroseau a frumos...

Eu,eu nu stiu a ce miros,inspir doar parfumul altora si sunt inpirata de ei

LE: *Ea are parfum de piele fina,nebunie si candoare* well...avea,caci acum miroase a sarat si a-ncruntare (rima NEintentionata si de aceea NEreusita)