O prostie

“- Ce prostie!

- Poftim?

- Ce prostie si ce iluzie!

- Poftim?

- Sa vrei sa faci o femeie fericita...ce prostie si ce iluzie”

Cata dreptate…

Oare stie ca inca astept? Ma omoara senzatia asta nenorocita de déjà vu, ma seaca pentru ca am mai trecut prin asta si acum,iata-ne,aproape in aceeasi situatie in care ne aflam nu demult.Au trecut doar doua anotimpuri de la povestea aia si doar doua luni de cand ne-am promis multe stand fata in fata…chiar nu putem posti de la uitare?

Imi recunosc partea din vina,caci prin atitudinea care aduce a nemulumire si mai apoi a nepasare,te-am lasat sa ma uiti.Doar pentru ca am evitat sa fiu stresanta si agasanta,ai crezut ca nu mai e cazul sa te gandesti la mine…In definitiv,niciodata nu am stiut sa arat ceva,sa port o conversatie siropoaso-sentimentala,ba chiar am dat impresia ca iau totul in gluma.

Am o singura mare problema care ma impinge sa ma comport asa: nu vreau sa mai traga cineva cu prastia in sperantele mele,imi doresc doar sa ma tin departe de dezamagiri.Am fost purtata de nenumarate ori intre “a continua” si “a o lasa balta”,stari-consecinta ale (in)deciziilor tale.Nu stiu inca daca vii ca sa ramai sau ca sa pleci…Nici tu nu stii si nu ai idee cat de frustrant este pentru mine.Chiar nu ma pot defini ca fiind calculata,o persoana care isi planuieste fiecare zi din urmatorii 20ani,dar imi este destul de greu sa traiesc cu nehotararea si imprevizibilitatea mea,ca le mai pot purta si pe ale tale cu lejeritatea cu care porti o lenjerie din dantela.

-Va fi bine,nu iti face griji.Nu e la fel ca data trecuta…

- Si atunci de ce simt ca toate visele mi se darama in cap cu tot cu raft?Opreste-le,sustinele cumva! Fa ceva…spune-mi ceva concret,nu doar incurajari…

Candva,nu demult,eram fericita…si,parca si tu erai…