Incepem prin a desena peronajele. El va fi un om normal,stiti voi,cap,trunchi,membre...ea trebuie sa arate ca o floricica,sa inspire inocenta,nu trebuie decat sa fie draguta.
Acum ca avem personajele,putem sa incepem sa cladim actiunea,iar ideile pentru decor vor veni pe parcurs.Nu vrem sa atragem atentia de la ceea ce conteaza cu adevarat.Punem o incapere simpla,un scaun,o canapea..restul vedem noi mai incolo.
El: -Stii,aveam nevoie sa...
Ea: -Taci!nu,nu spune nimic...oricum nu ma pricep la ascultat!In fond,de ce ai vorbi cu mine?Era evident faptul ca pot citi ganduri asa ca nu ar fi fost nevoie sa "vorbesti despre asta".
Hai,toarna niste cafea,aprinde-ti o tigara si nu ma baga in seama.Ignorance is bliss,right? Nu te pot ajuta cu nimic,pot doar sa fac frumos si sa fiu intelegatoare.
(Stop!Deruleaza putin...aici trebuie sa apara ca in benzile desenate o...o bula deasupra capului personajului pentru a evidentia faptul ca situatia asta perfecta in care ea intelege orice,exista doar in imaginatia lui )
*Situatia reala: Saluturi,intrebari,explicatii,tigari,amanari...*
El: be right back...
El: ok,now I'm back
Si continua tacerea,dar nu putem sa lasam atata spatiu pentru ca spectatorul isi va pierde interesul,asa ca va fi o tacere in cuvinte,o conversatie neinteresanta,ganditi-va voi la ceva,orice.
M-am gandit mai bine,hai sa ii schimbam infatisarea ei,o facem tot om.Gata cu florile,ca devine plictisitor!
Haideti sa facem povestea interesanta! Ea de fapt este in tot timpul asta un om,doar ca el nu realizeaza si o trateaza in continuare ca pe un obiect dragut.
Bineinetels,o iubeste,dar numai atunci cand nu il retine altceva.El este un om ocupat.Desenati repede ceva actine din care sa se deduca asta!
Asa,cum spuneam,el o iubeste atunci cand are timp,exact ca pe o floare...e draguta si toate cele,dar nu necesita multa bataie de cap,doar sa ii dai atentie o data - de doua ori pe saptamana si traieste bine-merci.
Aici se schimba firul povestii,ea nu mai vrea sa pretinda ca totul merge bine si incepe sa il ignore,moment in care acesta se panicheaza si in toata agitatia ii spune mai intai ca o iubeste,apoi ca e ocupat si din cauza asta nu i-a acordat mai mult timp.
El: Te iubesc,dar sunt obosit,voiam sa ma relaxez...
Ea: Nu am nevoie de explicatii,nu acum,nu am chef de ele.Daca era cazul le-as fi primit mai devreme.
El(
din ce in ce mai panicat): Stii,am nevoie sa ma intind sa imi pun ordine in ganduri
Ea(
razand,pentru ca motivul i se pare stupid): Si ce ti le-a dezordonat?
El: Nimic,vorbim cand o sa fii aici...
Asa,e bine,mai multe replici stupide din parea lui,vreau sa se vada ca e panicat si ca incepe sa realizeze faptul ca ar putea sa o piarda!
El: Pupa-ma!
Ea: ...
El: Deci sa inteleg ca nu ma mai iubesti
Ea: Am zis eu asta?
El: Nu,asta deduc
Ea: Vezi? Problema cu tacerea e ca mereu poti deduce cate ceva ;)
*Din nou tacere in cuvinte...*
Si...acum il schimbam pe el pentru ca ea nu il mai percepe ca inainte.Acum el este ceva mai urat si....si parca il vede undeva in departare.Nu! Am zis in departare! Vreau sa se vada disanta!!!Focalizare pe el si vreau sa se vada cum creste distanta intre ei!
Gata,ajunge pentru azi! Suntem destul de obositi,cotinuam maine.In seara asta am sa ma gandesc daca povestea va avea un final fericit sau nu.
Totusi,e un desen animat,ar fi normal sa se termine cu bine si nu cred ca vreau sa sparg eu tiparele.
Cred ca voi construi un happy end in care el se schimba,ea uita si traiesc fericti pana la urmatoarea scapare a lui cand il va lovi amnezia si va uita din nou ca ea este un om,cu cap,trunchi,membre si...suflet.
*E mai bine asa,nu vrem sa le servim copiilor o poveste trista,ei nu trebuie sa afle ca la final rolurile se inverseaza...*