Cu totii purtam masti,dar mastile nu ascund privirea.Zi de zi iti impodobesti gandirea cu masca fericirii post factum,fericire intru amintiri si sperante…si mai ai tu masca aceea a intelegerii absolute care nu cunoaste egoismul.
Eu stiu sa privesc ochi,nu chipuri cu expresivitate imprumutata,iar ochii tai sunt innegurati.M-am adaptat dupa atatea luni de intuneric si pot distinge obiecte,forme,asa ca nu poti ascunde nimic.Oricum ochii tai ii pot citi si cu ochii inchisi…sunt ganduri ce se repeta,trairi previzibile.Le cunosc,le vad,dar vreau sa le recunosti in fata mea,iar pentru asta trebuie sa imi port masca nevazatorului.
Joaca-te cu mine de-a sinceritatea si fii serios cand o faci.Imagineaza-ti ca esti victima consumului de alcool in cantitati destul de mari cat sa nu omiti niciun gand si vorbeste-mi…voi face acelasi exercitiu.
Vom da jos mastile si costumele intr-un dans lasciv al adevarului si vom vedea cat de sexy suntem dezbracati de aparente…
Oare adevarurile noastre vor putea face dragoste asa cum fac de cateva luni incoace minciuna ta cu adevarul meu,sau minciuna mea cu adevarul tau ?
Cap ou pas cap ?
1 comments:
hmm .. pt ea ? a !
Post a Comment